Acest pește merită statutul de adevărat supererou al lumii subacvatice. Nu este doar un maestru al vânătorii, ci și rezistent, agil și extrem de adaptat la viața în condiții dificile.
Știuca nu se supără să mănânce ouă
Știuca nu este doar un mâncător de pește, ci uneori organizează un adevărat „mic dejun al păsărilor”. În timpul inundațiilor, poate înota în cuiburile inundate și poate mânca ouăle rațelor sau ale pescărușilor. Uneori găsește ouă care au fost aduse la mal de curent.
Acest comportament pare destul de misterios, deoarece este dificil să ne imaginăm un pește prădător la „vânătoare” de ouă. Acest lucru dovedește încă o dată că știuca este o creatură extrem de adaptivă.
Cascadele nu sunt un impediment
Acești pești sunt capabili de sărituri mari, sărind peste obstacolele din apă precum atleții pricepuți. Acest lucru se observă cel mai adesea primăvara, când se deplasează pentru a depune icrele în ape puțin adânci. Corpurile lor sunt flexibile și puternice, astfel încât astfel de manevre nu sunt dificile.
Știuca refuză literalmente să recunoască gravitația, demonstrând o rezistență fenomenală.
Știuca își schimbă culoarea ca un cameleon
Culoarea știucăi variază în funcție de habitat. Ea este mai deschisă în apele tulburi și mai închisă în tufișuri.
Tranziția nuanțelor are loc treptat, pe parcursul mai multor zile. Acest lucru îi permite să se amestece aproape în fundal și să se ascundă de pradă. Camuflajul face ca știuca să fie aproape invizibilă pentru locuitorii mai puțin experimentați ai iazurilor.
Știuca nu este doar un vânător de ambuscade
În ciuda credinței comune, aceasta poate urmări activ prada. Uneori, știuca urmărește peștii în ape puțin adânci, unde aceștia sunt ușor de prins. Acest comportament este adesea observat dimineața, când apa este limpede și peștii sunt deosebit de vulnerabili. În urmărire, lovește cu o reacție și o viteză fulgerătoare.
Masculii pot proteja ouăle
Spre deosebire de mulți alți pești la care tații nu au grijă de pui, unii masculi de știucă rămân lângă ouă. Ei îl protejează de alți prădători și concurenți. Deși nu hrănesc puii, prezența lor crește considerabil șansele de supraviețuire. Această protecție face din masculii de știucă o excepție printre animalele cu sânge rece.
Știuca poate intra în anabioză
În cazul unei scăderi bruște a temperaturii sau a lipsei de hrană, știuca își încetinește metabolismul. Ea îngheață, nu se mai mișcă activ și poate rămâne în această stare timp de mai multe luni. Acest lucru îi permite să supraviețuiască chiar și în corpurile de apă înghețate sau epuizate. Starea de anabioză o salvează de foame și frig.
Icrele de știucă pot conține paraziți
Deși icrele de știucă arată atractiv, consumul lor crud este riscant. Adulții au adesea paraziți care pot ajunge în caviar. Dacă acesta nu este tratat termic, se poate infecta. Prin urmare, experții în gastronomie recomandă fie să o fierbeți bine, fie să evitați consumul crud.
Știuca crește toata viața
În primul an poate crește până la 60 cm, iar ulterior adaugă câțiva centimetri în fiecare an. În sălbăticie, se știe că poate cântării mai mult de 30 kg și, conform unor rapoarte neoficiale, chiar până la 50 kg.
Apetitul său nu cunoaște limite – poate înghiți prăzi care cântăresc aproape 3/4 din greutatea sa. Dieta sa include păsări, șobolani moscați, broaște, alte știuci – orice îi poate încăpea în gură. Voracitatea sa este la limita neînfricării, iar obiceiurile sale alimentare sunt deopotrivă respectate și ușor temute.
